Adevarata poveste a operei "La Traviata"

Rose Alphonsine Plessis (1824-1846) (născută în satul Nonant, nu departe de oraşul Bayeux din Franta), a fugit de acasă la vârsta de 13 ani. Ajunsă la Paris, fără bani, a început să practice prostituţia. La 18 ani devenise deja o cunoscută şi scumpă curtezană („curtezana” în limba italiană se numeşte “traviata”). Spre a scăpa de urmărirea familiei, şi-a schimbat numele de fată în Marie-Duplessis. În această perioadă l-a cunoscut pe scriitorul Alexandre Dumas (1824-1895), care s-a îndrăgostit de ea şi cu care a întreţinut strânse legături amoroase. Legăturile lor au continuat chiar şi după căsătoria ei, până la prematura ei moarte, în urma unei tuberculoze, la data de 03.02.1846, la vârsta de numai 22 ani. Sicriul ei, acoperit cu o mulţime de camelii, floarea ei preferată, a fost depus în cimitirul Montmartre. În anul 1848, Alexandre Dumas a publicat „Dama cu Camelii”, roman autobiografic, care a servit apoi ca sursă de inspiraţie pentru libretul operei lui Giuseppe Verdi „La Traviata” (în această operă, apare însă sub numele de „Violetta Valery”).

Premiera operei a avut loc la “Teatro La Fenice” din Venetia, în data de 6 martie 1853.


ACTUL I Petrecere în saloanele Violettei Valery, din Paris. Un grup de oaspeti, întârziati, sosesc de la Flora Bervoix; printre ei Baronul Douphol, Marchizul d'Obigny şi Gastone, ce recomanda gazdei pe prietenul sau Alfredo Germont. Acesta îi marturiseste Violettei ca o iubeste, în tacere, de multa vreme. Tânara este surprinsa, nefiind obisnuita cu asemenea marturisiri sincere din partea acelora care o înconjurau. Dupa plecarea oaspetilor, ramasa singura, Violeta începe sa viseze la Alfredo. In cele din urma, se hotaraste sa renunte la viata de placeri desarte şi sa apartina doar acestuia.

ACTUL II
Alfredo şi Violetta traiesc fericiti, retrasi la tara, în apropiere de Paris. Aflând de la camerista Annina ca Violetta si-a vândut bijuteriile pentru acoperirea cheltuielilor necesare întretinerii conacului, Alfredo pleaca în graba la Paris, sa procure bani. In absenta sa, apare Giorgio Germont, care îi cere Violettei sa-l paraseasca pe Alfredo, deoarece logodnicul fiicei sale nu este de acord cu aceasta "legatura imorala". Dupa o grea lupta sufleteasca, Violetta hotaraste sa renunte la iubirea sa şi pleaca la Paris, lasând o scrisoare prin care comunica hotarârea de a se întoarce la viata de petreceri. Revenind, Alfredo nu se lasa convins de rugamintile tatalui sau de a se întoarce acasa, în sânul familiei. Gasind pe masa o invitatie de la Flora, pleaca în fuga spre Paris, unde stie ca o va gasi pe Violetta.

ACTUL III
Bal în casa Florei Bervoix. Printre alti invitati, la masa de joc se afla şi Alfredo. Intra Violetta la brat cu baronul Douphol. Intre baron şi Alfredo izbucneste o cearta, ce tinde spre duel. Violetta îl implora sa nu-si riste viata. Alfredo este de acord, cu conditia ca Violetta sa se întoarca la el. Tinându-si promisiunea facuta lui Giorgio Germont, Violetta îi marturiseste lui Alfredo ca îl iubeste pe Douphol. Intr-un acces de furie, Alfredo o jigneste şi este provocat la duel de catre baron.

ACTUL IV
Parasita de toti prietenii, ajunsa în pragul mizeriei, Violetta zace pe patul de suferinta. Doar Annina şi Doctorul Grenvil, ramasi credinciosi, cauta sa-i dea curaj. Pe neasteptate apare Alfredo, care a aflat între timp adevarata cauza a despartirii lor şi s-a convins de nevinovatia Violettei. Din nou, cei doi tineri tes planuri pentru o viata fericita. Soseste şi Giorgio Germont care, pretuind nobletea sufleteasca a Violettei, este acum de acord cu casatoria lor. Dar, prea târziu... Boala necrutatoare nu iarta şi Violetta se stinge în bratele lui Alfredo, pe care l-a iubit atât de mult...