Angela Gheorghiu

Angela Gheorghiu (n. 7 septembrie 1965 la Adjud, judeţul Vrancea) este o soprană română, una dintre cele mai renumite cântăreţe de operă din lume.

Numele de fată este Burlacu. Sora ei, decedată foarte tânără, se numea Elena Dan (n. Burlacu). Angela a fost căsătorită cu Andrei Gheorghiu, fiul violonistului şi profesorului Ştefan Gheorghiu. Actualmente este măritată cu tenorul Roberto Alagna.

Elevă a Miei Barbu, absolvă Conservatorul din Bucureşti în anul 1990. În străinătate cântă pentru prima dată la Basel în Elixirul dragostei de Gaetano Donizetti. Debutează în 1992 la Royal Opera House din Londra cu rolul Zerlina, în Don Giovanni, urmată de Mimì din Boema de Giacomo Puccini, apoi în Adina la Opera de Stat din Viena şi la Opera din Hamburg. În 1993 debutează la Metropolitan Opera în Boema. La Covent Garden a debutat în mult aplaudata Traviata, dirijată de Sir Georg Solti, în 1994, spectacol pentru care, ca să poată fi transmis în direct, au fost anulate programele de la BBC. Spectacolul a fost înregistrat de casa de discuri Decca.
Interpretează rolul protagonistei în filmul "Romeo şi Julietta" publicat de EMI Classics. În anul 2001 interpretează Floria Tosca alături de soţul ei, tenorul francez Roberto Alagna, în rolul Cavaradossi în filmul-operă Tosca de Jacquot, film prezentat în afara concursului la Festivalul de Cinema de la Veneţia.
Vocea ei este considerată de către critica internaţională drept o combinaţie între vocile a doua celebre cântareţe de operă, Maria Callas şi Renata Tebaldi.
În anul 2002 participă cu spectacolul "Prom at the Palace" la celebrarea Jubileului Reginei Elisabeta II. Este premiată cu “La Medaille Vermeille de la Ville de Paris” şi devine “Officier de l’Ordre des Arts et Lettres”.
Cu compania Metropolitan Opera a cântat deja în peste 70 de reprezentaţii, dintre cântăreţele românce fiind depăşită doar de marea solistă clujeancă Stella Roman care a cântat 126 de spectacole, între anii 1941 - 1951.

Primul contract exclusiv l-a semnat cu Decca în 1995, unde a înregistrat Traviata de la Covent Garden, Elixirul dragostei de la Lyon, Boema cu Orchestra de la Scala din Milano, recitalurile Arias cu orchestra teatrului Regio din Torino, Verdi Heroines cu orchestra „Giuseppe Verdi” din Milano, My World şi Misterium cu orchestra filarmonicii din Londra.
Al doilea contract exclusiv l-a semnat cu EMI în 1998, unde a înregistrat Duets and Arias cu Roberto Alagna şi orchestra ROH Covent Garden, La Rondine de Puccini cu orchestra filarmonicii din Londra, Romeo şi Julieta cu orchestra Capitol din Toulouse, Verdi per due cu Roberto Alagna şi orchestra din Berlin, Gianni Schicchi de Puccini, Werther de Massenet cu orchestra din Londra, Manon de Massenet, Trubadurul cu orchestra filarmonicii din Londra şi Carmen cu orchestra Capitol din Toulouse. După recitatul Casta Diva au urmat Classics on a Summer's Evening, Verdi Requiem şi recitalul Live from Covent Garden din 2001.
În proiect se află Amicul Fritz de Mascagni pentru Deutsche Grammophon, cu George Petean şi Roberto Alagna în rolurile principale.
Discurile sale au fost premiate în nenumărate rânduri cu premii ca: Premiul Grammy, Dyapason D'or, Choc du Monde de la Musique, Premiul Cecillia, Deutsche Schallplattenkritik, Musica e dischi, USA Critics Award, „Premio Zenatello” sau „Echo Klassik”.

"Rigoletto"

Premiera operei a avut loc la 11 martie 1851, la "Teatro La Fenice" din Venetia.

Acţiunea se petrece la Mantua în secolul XVI:

ACTUL I
Palatul din Mantua este luminat feeric. Înconjurat de curtenii săi nu mai puţin dornici de distracţii, ducele petrece ca de obicei. Este una dintre nenumăratele petreceri organizate de frivolul Duce de Mantua. Acesta, cu paharul în mână, cântă bucuria vieţii şi a dragostei (arie) căci pentru el... femeile sunt toate la fel. Totuşi, în gândurile ducelui şi-a făcut loc o frumoasă necunoscută pe care acesta o zărise la biserică.
Apare Rigoletto, bufonul curţii care îşi bate joc de toţi cei de faţă. El nu-l cruţă nici pe nobilul Monterone care, îndurerat, îl acuză pe duce că i-a necinstit fata. Arestat, Monterone îi blestemă pe stăpân şi pe bufon. Rigoletto este puternic impresionat de blestemul acestui părinte atât de nefericit. Şchiopătând, el se îndreaptă către casa în care, neştiută de nimeni, trăieşte Gilda, fiica lui, unica mângâiere a unei vieţi în care râsul trebuie să fie mereu pe buze, chiar dacă inima sângerează.
Din întuneric se desprinde silueta lui Sparafucille, asasin de profesie care îşi oferă serviciile. Bufonul însă îl respinge.

ACTUL II
În grădina casei, Gilda îşi aşteaptă tatăl. Mângâierile fetei alungă pentru moment gândurile negre ce-l apasă pe Rigoletto (duet). El nu ştie însă că Gilda poartă în minte şi în suflet imaginea unui frumos tânăr care a urmărit-o până acasă la întoarcerea de la biserică.

Precauţiunile bufonului au fost zadarnice. Ajutat de Giovanna, guvernanta Gildei, ducele - căci el era necunoscutul tânăr - pătrunde în grădină. Gilda se lasă cucerită de vorbele sale înflăcărate (duet). După plecarea ducelui, care i s-a prezentat drept un student sărac, tânăra se lasă legănată de vise de iubire (arie).
De existenţa Gildei află şi curtenii ducelui care însă o consideră amanta lui Rigoletto.

Dornici de răzbunare, cei pe care bufonul îi ridiculizase de atâtea ori, Marullo, Ceprano şi Borsa pun la cale răpirea Gildei. Întâlnindu-l pe Rigoletto, cei trei îl roagă să ţină o scară pretextând că ar vrea să joace o farsă contelui Ceprano. Înşelat de întuneric, Rigoletto participă astfel la răpirea propriei sale fiice.

ACTUL III
Surprins, după ce fusese anunţat de răpirea fetei, ducele o găseşte pe Gilda în camerele palatului său (arie).

Soseşte şi Rigoletto care la început, cu ameninţări apoi cu lacrimi şi rugăminţi, încearcă să afle locul în care i-a fost ascunsă fiica. Apare Gilda căutând protecţie în braţele tatălui ei căruia îi mărturiseşte totul (duet). Acesta jură se răzbune. Rigoletto şi Gilda părăsesc palatul.

ACTUL IV
Rigoletto nu l-a uitat pe spadasinul Sparafucille. Acesta îl va ajuta să-şi împlinească răzbunarea. Sora lui, Maddalena, îl va atrage pe duce în hanul lor de la marginea oraşului unde apoi, va fi ucis.

Rigoletto şi Gilda se ascund în apropierea hanului. Soseşte ducele vesel şi nepăsător (aria "La donna e mobile"). Privind pe fereastră, Gilda urmăreşte împietrită de durere avansurile pe care iubitul ei le face frumoasei cârciumăriţe şi îşi dă seama de zădărnicia viselor ei de dragoste şi fericire (cvartet).

Momentul răzbunării a sosit. Rigoletto îi porunceşte Gildei ca îmbrăcată în haine bărbăteşti, să plece spre Verona. Dar Maddalena, impresionată de tinereţea şi frumuseţea ducelui, îşi convinge fratele să-i cruţe acestuia viaţa. În locul lui va fi ucis primul trecător ce va bate la uşa hanului.

Nesocotind voinţa tatălui, Gilda revine să-şi mai vadă pentru ultima oară iubitul. Ea aude discuţia celor doi fraţi. Hotărâtă să se sacrifice pentru acela pe care l-a iubit, fata bate la uşa hanului. Fără să stea pe gânduri, Sparafucille o ucide înşelat de hainele ei bărbăteşti.
Rigoletto se întoarce. El primeşte de la Sparafucille un sac în care crede că se află cadavrul ducelui. Dar în noapte se aude vocea binecunoscută care cântă acelaşi cântec vesel.

Îngrozit, Rigoletto deschide sacul şi vede chipul fiicei sale, Gilda. Blestemul lui Monterone s-a împlinit.